Sinceritate dusă până la sfânta nerușinare

Mâine am să te citesc și pe tine, îți promit. Acum că am rămas cu mine, mă descopăr azi, și mâine nu-mi rămâne decât să descopăr în tine noua cucerire a ce poți însemna tu. Nu trebuie să te schimbi ca să-mi placi și cu atât mai mult ca să-ți placi. Lasă-te așa neșlefuit pentru că am sentimentul că zace o comoară în bruta asta de la suprafață. Nu te copleși singur cu atenția pe care crezi că ți-o acord. E una terapeutică în ce mă privește, iar restul din tine face restul din mine să funcționeze diferit de tot ce a fremătat până acum. E altceva, și bineînțeles că nu e doar simplu (așa cum îmi place mie) ci dulce-amărui amărui... Exact cum nu-mi place mie: amar. Când va fi amar voi fugi în viteză spre altceva-ul care bineînțeles că la rândul lui va deveni din nou amar. Dar am început să mă împac cu rolul ăsta al meu de călător printr-o lume a sentimentelor intense care duc la evaporare după o vreme, pentru că altfel m-ar topi și aș deveni ceva ce nu sunt și nu vreau să fiu.

Există în mine și fărâma de speranță că va fi ceva sau cineva care va reuși totuși să-mi fure din pasiunea asta mistuitoare și-mi va dresa inima în așa fel încât să nu îmbătrânesc singură inconjurată de multe povești adevărate și extraordinare, fabuloase și minunate aduse din trecutul meu într-un prezent și o realitate plină doar de ele și de singurătate. Trebuie să fie undeva și acela care știe dresa asemenea salbaticiune umană.

...

Someone you can like is who...

Someone to talk to
someone who likes you
someone that misses you

when you're in the other room
when you went to pick the broom
when you think of whom...

Someone that shared with you
only joy and only you
only sweets and only who...

Someone who just you
fells like is the only who
can like the crazy you!

Apocaliptic

Golesc paharul slabiciunii
C-o gura goala de alcool
Cu-aprinsa patim-a minciunii
Traind prin vorbe din popr

Tu plangi amar in urma ranii
Ce ai lasat-o vrand nevrand
In marea adancime-a carnii
Ce vietuieste pe pamant

Sufera trista in tacere
O aripa de inger sangeranda
In timp ce Iadul sare de placere
C-a reusit un infinit de suflete sa vanda

Puterea gandului razbate in Infern
Da' niciodata-n luminosul Paradis
Cu totii din instinct patern
Gandim la El ca la un vis

Trosneste-un ras de vrajitoare
Cutremura amar tot Universul
A crede ca-i sfarsitul oare
E-asa usor precum e mersul?

A rade cutremurator
Pare a fi sfarsit de lume?
O fi poate-nfricosator
Prin bancuri si prin glume

.........................................


..........................................

Prezent pierdut

Strange-mă-n suflet până mor

Ajută-mă să mă cobor

Că zbor și zbor ca un cocor

Fără să simt că nu-s pe nor

O să lovesc în mintea ta

Cărări lovite și de ea

Dar nu-mi mai pasă mult acum

Călcat-am gânduri multe-n drum

Poți fi imun și trist, îți spun

Dar eu nu pot fi ”oricum”

Nu sunt ”oameni”,

Nu-s ”oricine”

Și nu-s nici singur pe lume.

Se poate să nu-ți pese oare

Când poți avea tot la picioare,

Când stelele te urmăresc

Și eu pe raze mă topesc?

Se poate oare să rămâi

Așa de rece, al nimănui?

Puteri malefice și dor

Cărări cu soare fără nori,

Nebunul umplut de otravă

Care cade-n cerc grămadă,

Suferințe fără rost,

Melodia ce a fost..

O putere prea nebună

Pentru fata de pe lună

Care cade-acum încet

Către sufletul perfect,

Către bucurii senine,

Către nave spațiale

În neant încet la vale...

Nu mai suferi, nu mai speri

Că și mâine va fi ieri,

Că și nisipul albastru

Face parte dintr-un astru

Care cade peste lume

Și-i transformă în minune

Știi că ”lume” e cu ”oameni”

Și că ea alta va fi..

Știi ce pierzi și stai și speri

Că și mâine va fi ieri.

Ochi de cobalt si cantec de ciori

Scrâșnesc lopețile-n pietriș,
lovesc în suferință,

o victima mergea târâș

spre-o veche locuință...

Imagini multe de coșmar

se învârteau în juru-i

trăia momente de calvar

și roti de tren tot hurui...

O toamna moarta-i sta-mprejur

și strânge sufletescul

i se topește-un abajur

din ceara și din iasca...

Copacii toți s-au înnegrit,

toți tremura de frunze,

și vântul tot mai înrăit

le-mprăștie prin pânze.

Un frig amar și dureros

se strânge greu prin oase

și Soarele orgoliosa

zi razele nu-și scoase.

O baba trista pe asfalt

ca pustnica tot umbla,

doar ochi-albaștri de cobalt

n-o fac atât de sumbra.

In depărtări mai urla lupi,

se-ntunec-a furtuna,

albinele din niște stupi
se-aduna-ntr-o cununa.

Si ciori apar de undeva

din cenușiul cer

și cârâie după ceva

ce n-as putea sa-ți cer...

E viata ta de mort în joc

sau moartea ta de viata,

mai poți trai dintr-un noroc

sau poți sa mori tu "gheata"!

Într-un final s-a dus moral

și a rămas în șanțuri

doar un cadavru animal

biet părăsit prin colțuri.

Curând va fi mirositor

dizgrațios de-a dreptul,

va fi tarat încetișor

în groapa doar scheletul.

In jur natura gri și rece

va fi nepăsătoare

și-ngheață tot ce lângă-i trece

doar ea-i nemuritoare!

Zâmbesc dureri și răni căscate

spre sufletu-nrait

ca el nu va primi dreptate

nici dacă a murit.

Asa ajunge printre noi

fantoma în pustiu

și chiar de are mari nevoi

le are doar "sa fiu"...

Deși în viata n-a trăit,

în moarte vrea sa moara

decât cu sufletul golit

mai bine sa dispară.

Asa ca îngerii l-au dus

în locuri depărtate

și au plecat înspre apus

sa-i facă ei dreptate...

In urma pe pământ e nul

deși exista-n sine,

e depășit demult acum

de viata și de fire...

Acum se știe cum de ciori

venit-au ieri în graba,

au cunoscut ca o sa mori,

ca maine vei fi hrana...

Mai trece-o zi mai mohorâtă,

o zi și mai amara

și fata ta, deși mai sluta,

începe sa dispară...

Asa ajungi sa nu mai fii

în nici o lege-a firii

și maine înspre zori de zi

răspunzi nedumeririi...

Ai fost doar ca sa nu mai fii

și ești doar în neștire,

nici pe pământ nu mai revii,

nici doar însuflețire.

Oct. 2007

Nunta cereasca

Visez la stele neatinse
la colți de monștri fioroși,
la flăcări de iubire stinse,
la fetii ce au fost frumoși.
Tu razi când vezi cum ma frământ
și vezi cum ochii îmi sclipesc,
aproape intru în pământ,
dar tu, n-ai suflet omenesc!
Urăsc momentul ce-a văzut
lumina când te-acoperea,
as vrea sa nu fi cunoscut
amarul tău, durerea grea...
Pelinule, urăște-mi negrul,
iubește-mi zâmbet colorat,
privește cum deasupra-ți Cerul
sta abătut și-înlăcrimat.
Visează-mi basme și povesti,
visează-mi bucurie,
vreau doar sa uit ca mai trăiești,
sa uit marea furie...
Croiește-mi Cerule rochiță
fa-ma mireasa alb-a ta,
din stele mie cununiță,
cu nori umbrește-mi firea...
Fa-mi voal din raze aurii,
în păr agață-mi Luna,
și toți cei negri, fumurii,
sa-mi țeasă la cununa...
Toți îngerii înveseliți
adu-i la nunta noastră,
și toți sa fie auriți,
în par cu câte-o astra...
Buchet de flori adu-mi din Rai,
nași fie primitivii,
toți sfinții cânt-acum din nai
se-apleacă toți olivii...
Eu rad într-un final frumos,
plutesc pe norul purpuriu
și chiar de îngerul nervos
ți-a spus ceva, eu nu mai viu!
Mireasa Cerului devin,
mireasa fericirii,
și tot ce-a însemnat venin
rămâne-n urma firii.
Ma-mbrățișează Cerul azi
și-mi da el fericire,
jos pe Pământ vad numai brazi,
dureri și nemurire!
Nefericiți de pământeni
nu știți ce-i bucuria,
și ca mumii printre troieni
va descărcați furia...
Privesc de sus, dintre lumini
o pata mare, trista,
și știu ca nu sunteți minuni,
ca demonii persista...
Îmi cade voalu-ncetișor,
Luna-mi din par se duce
și toți cei negri-mi scot ușor
cununa mea cea dulce.
O ploaie îmi anunță plânsul,
rămân goala pe un nor:
tare-acum și greu și dansul
și încep sa ma cobor...
Ce vis "mic" și ce minune
am trăit în Univers,
doar pentru-a vedea cunune
și pentru-a cânta un vers...

23.09.2007

Frunze

din povestea unei flori

au rămas petalele;

în loc de ceva culori,

griuri și cotoarele...

cozi uscate-n câmpuri reci,

linii și neclarități...

peste tot pe unde treci,

lipsa de polarități

31.03.2013

Gustul poeziei

Poezia are gust de stare de spirit,

gust de naivitate si maturitate,

gust de lumina si intuneric,

amar si dulce feeric.

Poezia poate fi gustata pe indelete

toata

sau repede, cateodata.

Gustul ei poate sa fie

doar de pix si de hartie;

dar la fel de bine poate

fi

ca sarea in bucate;

mai poate avea gust virtual

ca de tort pictat pe-un voal,

poate provoca savoare,

ca o crusta-ncantatoare

de afinele mai dulci

digerate-n randuri lungi,

sau chiar in cuvinte scurte

ce la fel,

pot spune multe...

Gustul ei mai poate fi

si de fiecare zi.