Nunta cereasca

Visez la stele neatinse
la colți de monștri fioroși,
la flăcări de iubire stinse,
la fetii ce au fost frumoși.
Tu razi când vezi cum ma frământ
și vezi cum ochii îmi sclipesc,
aproape intru în pământ,
dar tu, n-ai suflet omenesc!
Urăsc momentul ce-a văzut
lumina când te-acoperea,
as vrea sa nu fi cunoscut
amarul tău, durerea grea...
Pelinule, urăște-mi negrul,
iubește-mi zâmbet colorat,
privește cum deasupra-ți Cerul
sta abătut și-înlăcrimat.
Visează-mi basme și povesti,
visează-mi bucurie,
vreau doar sa uit ca mai trăiești,
sa uit marea furie...
Croiește-mi Cerule rochiță
fa-ma mireasa alb-a ta,
din stele mie cununiță,
cu nori umbrește-mi firea...
Fa-mi voal din raze aurii,
în păr agață-mi Luna,
și toți cei negri, fumurii,
sa-mi țeasă la cununa...
Toți îngerii înveseliți
adu-i la nunta noastră,
și toți sa fie auriți,
în par cu câte-o astra...
Buchet de flori adu-mi din Rai,
nași fie primitivii,
toți sfinții cânt-acum din nai
se-apleacă toți olivii...
Eu rad într-un final frumos,
plutesc pe norul purpuriu
și chiar de îngerul nervos
ți-a spus ceva, eu nu mai viu!
Mireasa Cerului devin,
mireasa fericirii,
și tot ce-a însemnat venin
rămâne-n urma firii.
Ma-mbrățișează Cerul azi
și-mi da el fericire,
jos pe Pământ vad numai brazi,
dureri și nemurire!
Nefericiți de pământeni
nu știți ce-i bucuria,
și ca mumii printre troieni
va descărcați furia...
Privesc de sus, dintre lumini
o pata mare, trista,
și știu ca nu sunteți minuni,
ca demonii persista...
Îmi cade voalu-ncetișor,
Luna-mi din par se duce
și toți cei negri-mi scot ușor
cununa mea cea dulce.
O ploaie îmi anunță plânsul,
rămân goala pe un nor:
tare-acum și greu și dansul
și încep sa ma cobor...
Ce vis "mic" și ce minune
am trăit în Univers,
doar pentru-a vedea cunune
și pentru-a cânta un vers...

23.09.2007