Ochi de cobalt si cantec de ciori

Scrâșnesc lopețile-n pietriș,
lovesc în suferință,

o victima mergea târâș

spre-o veche locuință...

Imagini multe de coșmar

se învârteau în juru-i

trăia momente de calvar

și roti de tren tot hurui...

O toamna moarta-i sta-mprejur

și strânge sufletescul

i se topește-un abajur

din ceara și din iasca...

Copacii toți s-au înnegrit,

toți tremura de frunze,

și vântul tot mai înrăit

le-mprăștie prin pânze.

Un frig amar și dureros

se strânge greu prin oase

și Soarele orgoliosa

zi razele nu-și scoase.

O baba trista pe asfalt

ca pustnica tot umbla,

doar ochi-albaștri de cobalt

n-o fac atât de sumbra.

In depărtări mai urla lupi,

se-ntunec-a furtuna,

albinele din niște stupi
se-aduna-ntr-o cununa.

Si ciori apar de undeva

din cenușiul cer

și cârâie după ceva

ce n-as putea sa-ți cer...

E viata ta de mort în joc

sau moartea ta de viata,

mai poți trai dintr-un noroc

sau poți sa mori tu "gheata"!

Într-un final s-a dus moral

și a rămas în șanțuri

doar un cadavru animal

biet părăsit prin colțuri.

Curând va fi mirositor

dizgrațios de-a dreptul,

va fi tarat încetișor

în groapa doar scheletul.

In jur natura gri și rece

va fi nepăsătoare

și-ngheață tot ce lângă-i trece

doar ea-i nemuritoare!

Zâmbesc dureri și răni căscate

spre sufletu-nrait

ca el nu va primi dreptate

nici dacă a murit.

Asa ajunge printre noi

fantoma în pustiu

și chiar de are mari nevoi

le are doar "sa fiu"...

Deși în viata n-a trăit,

în moarte vrea sa moara

decât cu sufletul golit

mai bine sa dispară.

Asa ca îngerii l-au dus

în locuri depărtate

și au plecat înspre apus

sa-i facă ei dreptate...

In urma pe pământ e nul

deși exista-n sine,

e depășit demult acum

de viata și de fire...

Acum se știe cum de ciori

venit-au ieri în graba,

au cunoscut ca o sa mori,

ca maine vei fi hrana...

Mai trece-o zi mai mohorâtă,

o zi și mai amara

și fata ta, deși mai sluta,

începe sa dispară...

Asa ajungi sa nu mai fii

în nici o lege-a firii

și maine înspre zori de zi

răspunzi nedumeririi...

Ai fost doar ca sa nu mai fii

și ești doar în neștire,

nici pe pământ nu mai revii,

nici doar însuflețire.

Oct. 2007