Prezent pierdut

Strange-mă-n suflet până mor

Ajută-mă să mă cobor

Că zbor și zbor ca un cocor

Fără să simt că nu-s pe nor

O să lovesc în mintea ta

Cărări lovite și de ea

Dar nu-mi mai pasă mult acum

Călcat-am gânduri multe-n drum

Poți fi imun și trist, îți spun

Dar eu nu pot fi ”oricum”

Nu sunt ”oameni”,

Nu-s ”oricine”

Și nu-s nici singur pe lume.

Se poate să nu-ți pese oare

Când poți avea tot la picioare,

Când stelele te urmăresc

Și eu pe raze mă topesc?

Se poate oare să rămâi

Așa de rece, al nimănui?

Puteri malefice și dor

Cărări cu soare fără nori,

Nebunul umplut de otravă

Care cade-n cerc grămadă,

Suferințe fără rost,

Melodia ce a fost..

O putere prea nebună

Pentru fata de pe lună

Care cade-acum încet

Către sufletul perfect,

Către bucurii senine,

Către nave spațiale

În neant încet la vale...

Nu mai suferi, nu mai speri

Că și mâine va fi ieri,

Că și nisipul albastru

Face parte dintr-un astru

Care cade peste lume

Și-i transformă în minune

Știi că ”lume” e cu ”oameni”

Și că ea alta va fi..

Știi ce pierzi și stai și speri

Că și mâine va fi ieri.