Ah, cititul cărților e arma mea impotriva timpului. E cel mai frumos si scurt timp din lume cand citesc. Nu stiu cum reușesc mereu cărțile să-mi bată orice fărâmă ambițioasă de timp răutăcios care vrea neapărat să-mi dea bătăi de cap cu întrebări ordinare: De ce tocmai mie? Chiar toți ciudații? Unde sunt? și Ce va fi?
Un om așa amestecat ca mine nu poate lupta cu timpul și nici nu vrea să-l lase să-și facă de cap, așa că o carte, un pahar de vin dulce și câte un prieten imi transformă Iadul în Rai și mă duce unde mulți știu că vor să ajungă dar caută ca nebunii drumul potrivit și mereu nimeresc la locul din care au plecat. Am făcut și eu asta pentru că o vreme dragele de cărți m-au părasit și i-au lăsat locul lui și altor vicii scurte...
Nu e chiar fericire de analizat dar nici tristețe de moarte și cu siguranță nu e ceva comun sau banal. E o bucurie pe care o pot trăi în prezent și de care mă bucur acum, o plăcere care-mi dă voie să găsesc alte plăceri și din ce în ce mai multe, până o să mor de plăcere...
No comments:
Post a Comment